hehehe , iar am sarit din tipar , de cu dimineata, doar ca de data asta chiar nu mi-am dorit, nu in felul asta...tipic,zilnic si monoton eram tot eu cu oile mele, la metrou si'n statie la autobuz, si'n autobuz.dar , spiritul meu de observatie m-a inselat, n'am reusit sa deosebesc din turma , controlorii , stateam linistit pe scaun in autobuz , eram in mijlocul bataliei de pe tabla matinala de sah cand la un moment dat , fara un sunet mi se pune in fata ochilor o legitimatie, mi'a dat sah, m'antrebat daca am bilet, am aruncat un pion nevinovat la'naintare in incercarea de a ma eschiva zicandu'i doamnei trecute de ce'a de 3 tinerete ca astazi trebuia sa-mi fac abonament.raspunsul ei : "deci in acest moment n-aveti bilet?", sah din nou...nu , n-am, imi cam ia pionii baba asta.din nou baba la atac : "va rog frumos sa va legitimati!" , eroare de strategie doamna baba...cu aceasta intrebare iesisem oarecum din impas, inevitabil am bagat regina la contra-atac :"din pacate n'am la mine!" dar va pot spune datele :D ... nu se lasa baba , imi explica ea ca poate sa imi de'a amenda de 50 ron pe loc si e cel mai ieftin si scap, dar eu n'aveam de gand sa impart avutia tinutului cu dusmanii...zic simplu si sec : "N-am!" . stiind ca e in dificultate , ca n'are destule piese sa mai atace, blufeaza : "Pai atunci va trebui sa va dau jos sa va fac un proces verbal pe care minim veti plati 100 ron!" ... atac din nou : "Nu ma pot da jos ca intarziu la birou, daca vreti imi dati amenda aici pe loc!" , se citea pe fata ei o dezamagire...si dupa inca cateva mutari controversate , renunta si din dorinta ei de a scrie ceva pe foaie accepta sa ii dictez datele...mare greseala, sah-mat pentru mine.mi-au crescut ochii de bucurie , incep si dau eu data, foarte atent la ce zic, femeia scrie docila, eu dictez parca cu simtul de raspundere a unui cetatean model...gata imi da foaia, care pentru mine fericit fiind ca am scapat era ca o diploma a partidei castigate, pacat ca nu era pe numele meu, era pe un oarecare Cosmin Gheorghe un venerabil tanar de 20 de ani din Galati :D.
acum imi beau cafeau linistit, rasufland usurat ca nu m'am ars de inca 50 de ron de care eu chiar aveam nevoie...as mintii sa sa spun ca's un cetatean model , ca-mi cumpar abonament si toate alea alea, ca nu fac asta, ca asa m-am educat de mic sa iau bani de la mama lunar si sa'i cheltui, urmand ca de fiecare data cand ma trezesc intr-o situatie d'asta imputita sa ma descurc.
una peste alta , desi nu m'a costat nimica si parca chiar ma simt smecher, dintr-un punct de vedere, ma simt prost , sau mai degraba vinovat, pentru ca odata cu aceasta "victorie" minuscula, singur m-am incadrat cu succes intr'o patura de "romani" , aceeia care din proasta educatie, sau lipsa ei cu desavarsire , arunca gunoiele pe strada, fie un muc de tigara sau un ambalaj de snikers, aceeia care scuipa'n statie, aia care fluiera dupa femei...stiti voi "romanii" care contribuie la statusul acestei tari de a fi "un mare cacat". ma simt prost acum chiar ma simt , deoarece cu cateva posturi inainte am avut tupeul sa critic si o sa il mai am :D , de parca's fi perfect , fara greseala...eh nu se poate asa , nu e nimeni perfect , trebuie sa fii ca mine , aproape perfect =)) ca sa poti sa critici cu tupeu...acum vorbind serios , ma consolez cu faptul ca sunt un bun observator al societatii in care traim(sau cel putin asa cred eu) , ca-mi dau seama unde's bubele, ca pot avea si niste solutii si ma preocup...dar traiesc in romania, nici legile si nici aplicabilitatea lor in majoritatea timpului nu sunt suficient de coerente ca sa ne mustreze pe noi astia fara o prea buna educatie...mai trebuie mult, poate copii nostrii vor avea noroc.
Piesa cu care optiunea random din winamp m-a trezit :
Dilated Peoples - Right and Exact
O zi buna , si sa nu fiti la fel ca mine :P
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Daca tot sintem la capitolul "povesti nemuritoare" am si eu una pt tine si cititorii tai.
336%
Totul incepe cu o noua zi de liceu, eram prin clasa a9-a si dupa un weekend tumultuos, cu multe aventuri, mahmur ma trezesc in dimineata zilei de Luni. Nici nu vreau sa imi amintesc ce zi de luni ma astepta, cu teza la matematica, materie pe care am stapinit-o destul de bine in anii mei de liceu ( in urma cu aprox 20 ani). Nici nu imi rezervam luxul de a intirzia sau trage "q-lul" tocmai pentru ca ora de matematica era prima. Hotarit pe treaba, am reusit cu greu sa ma dobor din pat, am pus de o cafea amara, prefer dulce dar amara ajuta si ma pregateam sa schimb mirosul de transpiratie pe care il acumulezi in o noapte fierbinte de primavara si daca nu este destul, visele din adolescenta care amplifica temperatura la maxim. Incercind sa ascund familiei mele ce m-ia crescut mie peste noapte intre picioare, am reusit sa gasesc drumul catre baie pentru a ma relaxa in apa rece care se revarsa in casele noastre din afluentul de Dimbovita. "Chilled out" si cu gustul amar al cafelei, ma indrept catre statia de autobuz pregatit pentru lupta desavirsita in a obtine un loc in autobuzul 336, autobuz care a adus numai clipe fericite in adolescenta mea.
Ca o paranteza, nu pot sa spun ca m-am aflat printre cei mai fericiti adolescenti, dar am avut citeva aventuri amoroase, surorile de la liceul Lazar din capitala hmmmmmmmmm, pina la acel moment a fost cea mai tare aventura din viata mea si ca orice adolescent eram foarte mindru de isprava, totusi , exista un factor care intervine in viata fiecaruia si poate schimba in bine sau rau, usor sau dificil, cursul vietii. Acolo ma aflu eu acum cu gindul, in momentul in care acel factor a intervenit fericit in viata mea.
Ca sa revin la cursul naratiei, in acea dimineata de luni se preconiza o lupta pe viata si pe moarte, ma simteam ca un gladiator in arenele din statia Gorjului, din cartierul Militari, unde in jurul orei 7.15 am intilnit aprox 50-60 concurenti la putinele locuri existente in 336. Surpiza cea mare a fost cind in apropierea semaforului din inaintea statiei de autobuz, apare 336, usile deschise si un grup de "gladiatori" atirnati pe scarile autobuzului deja isi faceau griji in privinta pastrarii locului de pe treptele unui 336 deformat de incercarile zilnice prin care trece. Un grup de "doamne" la 70-80 ani deja au inceput sa il injure pe sofer, sa blesteme tot ce le inconjoara si sa obtina un loc cit mai bine pozitionat in jurul punctului bine marcat unde ar trebuii sa opreasca autobuzul. Acest lucru nu m-a speriat pe mine un flacau atletic la acea virsta, cu mari sperante de viitor si cu un spirit de obesrvatie iesit din comun, am luat cu asalt zona babelor si cu o rasucire a bratelor in jurul capului am reusit sa arunc geanta peste umeri "just in time" pentru a reusii sa agat bara usii deschise de la autobuzul care nu a mai oprit in statia Gorjului. Cu high hopes in sansa de a ajunge la timp la teza de la matematica, parasim( eu si gladiatorii din 336) zona Gorjului si ne indreptam catre Lujerului, zona unde exista metrou, unde este bine cunoscut calatorilor de 336, schimbari de trupe se vor face. Cu miinile inclestete pe bara de la usa din spate am dat de inteles tuturor ca is no way pentru mine sa cobor pentru a face loc si altora tipind in gura mare ca am teza la matematica la prima ora si "there for" am prioritate si in fata femeilor gravide :). In acel moment am zarit in apropiere o ..... tinara adolescenta cu o figura foarte placuta, un par negru lins si dat pe o parte, aproape de atingerea umerilor. In acel moment, am realizat care este telul meu in acea dimineata si mult mai important decit teza la matematica, era sa ajung in spatele acelei domnisoare care ar fi singura mea posibilitate de o relaxare totala si o meditatie a corpului in a imi da puterea necesara pentru teza care trebuia sa inceapa in urmatoarele 30 min. Cu o fire luptatoare, ereditar as putea spune, am reusit sa inlatur fiecare adversar care impartasea aceleasi ginduri cu ale mele, si ma postez fericit is spatele acelei dive a diminetei de luni, naluca a transportului in comun sau chiar muza unui viitor tinar inginer(doream pe atunci). O mica schimbare observ pe fata ei, pina atunci crispata si plina de dispret, a acelei domnisoare, un mic zimbet pe coltul gurii, ramas neacoperit de parul negru proaspat spalat, care dadea o prospetime greu de imaginat in aroma diminetii imprastiata in 336 de multimea de tarani de bolintin care lucreaza in constructii si sint echipati in aceeasi costumatie de lucru si pe drum. In acel moment nimic nu mai conta pentru mine, zgomotul facut de baba de linga mine care se certa cu un alt tinar din apropiere se auzea ca un vis din indepartare, hotii de buzunare care imi cautau in geanta prin desciderea facuta lateral de un obiect ascutit numit lama, nici nu existau in mintea mea, tot ce conta era atingerea senzuala a "muzei" pe care o simteam cu tot corpul meu incercind sa imi tin respiratia obsedata de gindurile telepatice transmise de "gigel"(ca asa il cheama pe prietenul si partenerul meu in viata). In "telepatia" mea doream sa obtin controlul aspra lui gigel, o lupta continua intre noi care, din pacate se lasa cu victoria lui de fiecare data, asa ca ma las in voia soartei si ma fac simtit in prezenta domnisoarei, pozitionat usor lateral spre dreapta, cu parere de rau ca nu pot simtii calduuuuura degajata de posteriorul ei dar cu marea consolare, ca din acea parte se poate vedea mai mult de jumatate din superbul sin. Spre surprinderea mea, inca un suris apare pe fata acelei tinere de neuitat, putin ironic imi face inteles ca ma simte si se intoarce cu spatele spre mine pentru a ma simtii mai bine, cu usoare miscari rotative, nu imi mai aduc aminte daca erau stinga spre dreapta sau invers, "but who cares", caldura pe care o transmitea prin formele corpului m-au dus de la extaz la agonie si invers, fara sa mai tin cont de faptul ca ma aflu in 336 un autobuz de transport public arhi-plin, care se apropia cu o viteza de neasteptat in acea dimineata de statia la care trebuia sa cobor. Cu ochii la pielea usor zburlita a gituluii acelei fiinte feerice, incerc sa ma adun si sa ma pregatest de ultimul asalt, coborirea din 336. Flinalul, putin dramatic, ma face sa imi aduc cu multa placere si astazi, dupa 20 de ani, rozul de o culoare intensa, naturala, si forma buzelor care imi tot sopteau niste cuvinte care cu greu puteau sa razbata in mintea mea, total depasita de momentul mult asteptat, visat, fanteizat de catre orice tinar de 14-15 ani. In nelinistea provocata de acel event, ma gasesc privind acele buze din fata autobuzului care se pregatea sa plece in urmatoarea aventura, fara mine de aceasta data, reusesc sa rostesc citeva cuvinte - Te sun? Da-mi numarul tau? Aproape in acelasi moment cu inchiderea usilor autobuzului 336, am reusit sa descifrez ce incerca sa imi spuna........ "Uita-te jos....." rizind satisfacuta in acelasi timp de intimplarea prin care a trecut. Imi aplec privirea in jos si realizez pata umeda formata pe blugi in zona lui gigel si acoperind cu geanta goala, taiata de "controlorii" lui 336 ma intorc cu fata spre liceu si incerc sa ma reculeg pentru a infrunta ultima proba din triatlonul de luni: the conqueror of 336; the girl of you're dreams; Teza de la matematica. Doua trecute cu succes, prima de mine si a doua de gigel, ne indreptam catre intrarea in liceu catre teza de la matematica cu o vigoare desavirsita, si pentru prima data cu zimbetul pe buze in gasirea raspunsurilor corecte...........................
esti nebun, s-au ai parte de o viata nebuna, sau ai avut niste intamplari nebune...oricum cuvantul cheie este nebun, la fel ca si patania :D , thanks for sharing :P
Trimiteți un comentariu